Sunt gen in stare de soc. Da! Nu pot realiza ca sunt clasa aaaa....-12-a :|. Adica...EU? Sunt cea mai mare din liceu (ca, clasa).
Azi am avut un sentiment ciudat cand am intrat pe poarta. Nu vedeam nicio fata cunoscuta si toti se uitau foarte ciudat la mine. Aiurea. Atunci mi-am amintit de prima mea zi (clasa a-9-a gen), doamne, eram asa mica si foarte speriata. Asa am patit si atunci. Numai ca rolurile s-au schimbat de data aceasta.
Prima mea zi la liceu fost groaznica. Aveam impresia ca toata lumea se uita la mine si comenteza, ma simteam atata de mica pe lanaga cei de a-12-a. Iar acum eram eu in pielea celor mari, deci "mare" fiind ma uitam ciudat la toti aia mici si comentam.
Trebuie sa recunosc ca oarecum ma simteam bine. Aveam un aer de superioritate. Un sentiment greu de descris in cuvinte. Ceva in mine se petrecea.
Si totul nu a inceput cand am ajuns la scoala. Nu! Era ceva schimbat in mine inca de dimineata. Mama m-a trezit cam asa: "Hai Alinaaa ca, copiii deja se duc la scoala, cu flori, suna clopotelul" (se referea la cei de clasa I, evident). La aceasta replica am avut un raspuns charaghios: "Am fost si eu la vremea mea asa, cand eram ca ei!". Suna al dracului de ciudat, stiu.
Nu m-am bucurat deloc de acest inceput de an scolar. Nu vreau! Iar am sa intru in rutina aia plictisitoare trezit-mers la scoala- ajuns acasa-mancat-dormit-trezit-"invatat"-stat pe mess-dormit-trezit pentru urmatoarea zi. Plus ca la scoala nu e nimic interesant de facut. Profii tot asa de nenorociti, colegii tot asa de ... (ma abtin), bancile tot asa de murdare (dar dupa ce sunt sterse, foarte bune de dormit) si cheful de a invata tot asa de "mare".
As vrea si eu un motiv (bun) pentru a merge la scoala cu drag.
Daca exista cineva care ma imi poate da unul sa nu ezite nici o clipa.