E o ora stupida, dintr-o zi stupida, dintr-o saptamana stupida, dintr-un anotimp stupid...cu sentimente stupide.

Clasa a-XII-a

Sunt gen in stare de soc. Da! Nu pot realiza ca sunt clasa aaaa....-12-a :|. Adica...EU? Sunt cea mai mare din liceu (ca, clasa).
Azi am avut un sentiment ciudat cand am intrat pe poarta. Nu vedeam nicio fata cunoscuta si toti se uitau foarte ciudat la mine. Aiurea. Atunci mi-am amintit de prima mea zi (clasa a-9-a gen), doamne, eram asa mica si foarte speriata. Asa am patit si atunci. Numai ca rolurile s-au schimbat de data aceasta.
Prima mea zi la liceu fost groaznica. Aveam impresia ca toata lumea se uita la mine si comenteza, ma simteam atata de mica pe lanaga cei de a-12-a. Iar acum eram eu in pielea celor mari, deci "mare" fiind ma uitam ciudat la toti aia mici si comentam.
Trebuie sa recunosc ca oarecum ma simteam bine. Aveam un aer de superioritate. Un sentiment greu de descris in cuvinte. Ceva in mine se petrecea.
Si totul nu a inceput cand am ajuns la scoala. Nu! Era ceva schimbat in mine inca de dimineata. Mama m-a trezit cam asa: "Hai Alinaaa ca, copiii deja se duc la scoala, cu flori, suna clopotelul" (se referea la cei de clasa I, evident). La aceasta replica am avut un raspuns charaghios: "Am fost si eu la vremea mea asa, cand eram ca ei!". Suna al dracului de ciudat, stiu.
Nu m-am bucurat deloc de acest inceput de an scolar. Nu vreau! Iar am sa intru in rutina aia plictisitoare trezit-mers la scoala- ajuns acasa-mancat-dormit-trezit-"invatat"-stat pe mess-dormit-trezit pentru urmatoarea zi. Plus ca la scoala nu e nimic interesant de facut. Profii tot asa de nenorociti, colegii tot asa de ... (ma abtin), bancile tot asa de murdare (dar dupa ce sunt sterse, foarte bune de dormit) si cheful de a invata tot asa de "mare".
As vrea si eu un motiv (bun) pentru a merge la scoala cu drag.
Daca exista cineva care ma imi poate da unul sa nu ezite nici o clipa.

Pft

Am plecat gen. Ma duc sa imi scriu tema la engleza ^:)^. Pa.



P.S.: Ne auzi duminca si ne vedem luni (at school). Pfffff.

Kko

Joi plec (mda) la bunica. Da. Asa de inceput de scoala. Entuziasmata pana la lacrimi duc o lupa crunta cu ai mei, incercand sa le explic ca NUUU VREAAAAAU. Dar eu cica nu am inca 18 ani (nu's de capul meu :|) asa ca trebuie sa fac cum vor ei. Obosita sa mai tip....cedez (nervos gen). Evident batalia este castigata de ei si maine am sa plec.

Vreau sa fac mai repede aia 18 ani sa vad ce mai comenteaza atunci.

(:|

Pun pariu ca nimeni nu ar ghici unde sunt in acest moment :). Home? Neah. Luma? No.
Nu va mai chinuiti degeaba. Sunt la mama la servici gen. *suuuuper*. Mda. Si ma distrez de nu mai pot (vezi sa nu). Stau in fata unei calculator vechi de cand lumea si ma uit aiurea pe bloguri /:) (cul) si astept sa vina ora 5 (cica) ca sa plecam acasa. Ma simt batrana. Nu as suporta sa lucrez intr-un birou. Sa stau aiurea 8 ore (vorba vine "aiurea"). Ihaaaac.
Revenind la realitate (phiuuu) eu nu am sa lucrez never intr-un birou. De ce? Pentru ca am cu totul alte planuri pentru viitorul meu (destul de apropiat).



:) ma duc sa ma mai disterz putin.

Avril Lavigne & Lil' Mama - Girlfriend

Vreau si eu masina din aia roz :X.

Nu mai vreau

Totul e stupid si fara sens. Azi sunt deprimata (foarte deprimata). Da! Pentru ca mai este putin si incepe scoala. Dar nu inceputul anului scolar ma deprima. Ce ma deprima pe mine, este gandul ca acesta este ultimul an de liceu, gandul ca mai am cateva luni si fac 18 ani, ma deprima si gandul ca peste un an am sa plec din Bucuresti si am sa las in urma o groaza de chestii. Ma sperii cand ma gandesc ca am sa fiu singura, intr-un oras nou si ca o sa trebuiasca sa ma descurc (o sa fiu pe picioarele mele).

Parca ieri toate asta imi pareau atat de indepartate, parca ieri eram doar o copila care abea astepta sa creasca. Da! Si acea copila a crescut si dintr-o data ii este frica de tot ceea ce inseamna responsabilitate. Ii este teama sa nu dea gresi si sa ii dezamagesc pe cei care cred in ea.

E al dracului de stupid sentimentul asta.

Si totusi nu pot sa fug, nu am cum sa scap de toate astea. Viata mea abea acum incepe. In sinea mea stiu ca pot, stiu ca am sa reusesc sa duc la capat tot ce mi-am propus pentru anul acesta. Insa imi lipseste increderea.

Poate ca in adancul sufletului meu abea astept sa incep aceasta noua viata dar imi este teama sa recunoasc. De ce? Pentru ca totul este nou si nu stiu daca am sa ii pot face fata.

"Independent de noi, viata merge inainte."

Magari, porci si nesimtiti

Sunt foarte indignata. De ce? Pentru ca este tara plina de "magari, porci si nesimtiti". Peste tot dau de ei. Sunt satula pana peste cap. Nu sunt "Doamna Perfectiune", dar vreau si eu sa cunosc un tip care sa nu minta la fiecare 10 minute sau sa nu inventeze tot felul de povesti doar de dragul de a impresiona. Am ajuns la concluzia ca sunt nebuna (cer prea mult). Why? Simpluuu! NU EXISTA!
Aaaaaa! Nu va mai suport!

Oh nooo

razvan: si dentistul ce zicea...ai voie sa fum?
Alina .: da ce stie?
Alina .: k e dentistu lu' mama si lu' tata
Alina .: dak afla el
Alina .: or sa afle si ei
Alina .: deci ==> alina moarta
razvan: e
razvan: atunci cand o sa mori....atunci o sa-ti cumpar un pachet de tigari si o sa ti-l pun pe mormant
Alina .: asa
razvan: da si cand o sa vin sa-ti aprind lumanari si sa-ti aduc flori o sa fumez yo cate o tigara in cinstea ta
Alina .: imi aduci iarba
Alina .: si o fumezi
razvan: dar trebuie sa-mi dai banii pe iarba inainte sa mori ca aia e mai scumpa
Alina .: din aia de pe jos ma
Alina .: e cat vezi q ochii
Alina .: in toate parcurile
razvan: deaia sa fumezi u ma
Alina .: eu?
Alina .: neah
Alina .: raman la tutun

Vacanta lui Rachel

Vacanta lui Rachel este istoria captivanta si plina de umor a unei tinere aflate in cautarea aventurii. Lumea inconjuratoare are un ritm de viata mult prea lent pentru Rachel Walsh, la cei 27 de ani ai ei, iar petrecerile nu sint niciodata suficient de multe. New York-ul pare locul perfect pentru o tinara care gusta viata in supradoze. Dependenta ei de lume, distractie, senzatii atit de tari, incit sint gata s-o propulseze la Urgenta ajunge insa sa o indeparteze de cei mai buni prieteni si nici incercarile iubitului ei de a o tempera nu pot opri aceasta goana nebuna dupa experiente extreme. Curind, clanul Walsh hotaraste sa-si ia odrasla acasa pentru reeducare. Milioanele de ore de terapie in grup sint innebunitoare pentru Rachel, dar, chiar in momentul in care e pe punctul sa clacheze, apare in viata ei un barbat. Ramine sa aflam daca ispitele acestei vieti nebune sint intotdeauna daunatoare sau nu cumva, de la un punct incolo, pot avea un efect tamaduitor.


Deci chiar merita citita. Trust me.