Singuratate

Si totul e acum pustiu,
Te strig de-un veac!
Dar nu aud nimic,
Si imi e dor de chipul tau

Tacerea asta ma-nfioara
S-as vrea sa urlu "Te iubesc!"
Dar sufletul ma doare
Si inima imi e confuza

Sa fie ura, or iubire?
Dar cine stie?
Ceva e clar...
Imi este foarte dor de tine!

Ma uit pe geam
Si peste tot te vad pe tine
Simt un curent rece,
Ce imi strabate acum tot corpul.

Si imi pun o mie de intrebari
Dar nu gasesc nici cel mai mic raspuns.
Simt doar cum ma sting incetisor,
Ca focul peste care odata ai turnat TU apa
Si din care mai ramane doar un fum usor in zare,
Aceea este speranta mea toanta,
Care catre cer acuma pleca.

In vise imi apari mereu
Dar cand incerc sa ma apropii,
Dispari fara sa spui nimic.
Si atunci imi dau seama,
Ca defapt visez cu ochii deschisi.

Dar cand o sa se termine?
Raspunsul este unu singur,
Cand am sa uit ca a existat.
Si ce nu uit, nu pot ierta,
Asta va fii pedeapsa ta.

Te-am iubit mai mult ca viata,
Mai mult decat cerul si pamantul,
Mai mult decat pe mine,
Iar tu in schimb mi-ai dat suspine.

Te las acum, cu constiinta ta,
Cu vise si aspiratii marete.
Dar sa nu uiti niciodata,
Ceea ce ne-a legat odata.