Uite, cam asa trebuie sa sune o pledoarie pentru logica si necesitatea minciunii ! Uite, asa isi face ea prozeliti ! Si, uite, asa se intinde, prolifereaza si ucide, ca o celula haotica si besmetica, organismul social ! Initial, din dorinta de a iesi onorabil dintr-un impas... Te simti ticalos. Nemernic. Un nimic. Te autoflagelezi, te certi, ti-e scarba de tine... Cu timpul, insa, te obisnuiesti cu neadevarul si nu te mai revolti. Totul ti se pare firesc. Procesele de constiinta dispar, minciuna incepe sa faca parte din tine, curge in arterele tale odata cu sangele, pulsindu-ti mai departe viata si inconstienta, nu mai poti trai fara ea. E parte integranta din fiinta ta.